Una dintre cele mai importante creaţii existenţialiste ale lui Jean-Paul Sartre, Zidul (1939), este o colecţie de cinci nuvele, reprezentative pentru scrierile sale ulterioare. Prima dintre ele, care dă şi titlul volumului, descrie, pe fondul experienţelor crude şi, totodată, absurde prin care a trecut Sartre ca voluntar în Războiul Civil din Spania, ultimele clipe de viaţă ale unor prizonieri condamnaţi la moarte, închişi în aceeaşi celulă. Absurditatea naturii umane în lumea modernă, lupta pentru supravieţuire şi pentru păstrarea libertăţii şi demnităţii individuale jalonează un parcurs iniţiatic în care aceste teme extrem de
actuale sunt urmărite cu o totală obiectivitate şi, nu rareori, cu un profund dezgust.
„Lumea este oglinda libertăţii mele.” (Jean-Paul Sartre)
